…ale unui inger

Ale unui strain ce cauta pierzand, sa castige ceea ce a mai avut si sa piarda
ce a are,intorcandu-se la ce a fost inainte…
…Si ce a fost inainte….?!…

Un demon ce o data a fost inger poate intotdeauna redeveni inger…nu?!Si totusi un inger devenit demon nu mai poate fi inger niciodata !

Timpul ! o eternitate si totusi el se sfarseste mereu pentru unii dar incepe mereu pentru altii….Mereu! Si pana la urma eternitatea nu reprezinta decat repetarea alceleiasi discontinuitati,iar si iar….Dar de fapt nimic din peisajul in care se desfasoara acest proces nu este etern, ci doar procesul in sine…..

Ne nastem si murim si tocmai din cauza acestei fatalitati iminente cautam sa ne dam scopuri existentei noastre,ne mintim pana in ultima clipa a vietii si abia at realizam adevarul,ramanem doar cu amintirile si poate tot cu ele dainuim si mai departe……Si totusi….Oricat de dispusi am fi fatalitatii tot noi suntem cauza principala pentru care acesta sortire apare in viata noastra cu un debit de zeci de ori mai mare decat insasi procesul in sine isi propune…..

Am invatat sa nu mai plangem si am incrustat un zambet mare care nu ne apartine ,pe chipul nostru de piatra,…si de atata seceta a inceput sa crape!

Cineva spunea ca daca nu ai gasit nici macar un lucru pentru care sa mori,inseamna ca nu meriti sa traiesti,si cata dreptate avea!Daca nu esti pregatit sa mori ,la fel de bine nu esti pregatit sa traiesti.

De prea putine ori ,in cele cateva milioane de ani de cand exista viata,ea a si fost traita! …

Ajungem treptat sa ne complacem in situatii care altadata pareau itreale….astazi?!,un adevar!

…Nu vreau sa judec lumea dar daca lumea nu judeca atunci o s-o fac eu!…Atatea fete ale vietii si nici una nu se aseamana intre ele,atatia oameni pe pamant si niciunnul nu se aseamana intre ei…atatea destine si toate diferite,atunci cum poti pretinde ca ii stii pe ceilalti?!….Am orbit de atata incredere in sine,in propriile puteri,in avantajul nostru de-ai domina pe ceilalati….si am uitat ca in final…suntem oameni cu totii…

Impartasesc ganduri care nu au conexant in gandurile celorlalti dar totusi ii ascult si de multe ori as vrea sa-I fac sa taca…sa nu mai aud nimic!Retras in adancul surd al amintirilor astept reinoirea lor si asteptarea e cea care-mi framanta mintea…..Amintirile sunt facute pentru a fi amintite si nu traite,spre deosebire de mine care traiesc in ele.

Lumea si-a schimbat atitudinea iar acum traieste in vise….spun vise pentru ca fiecare dintre ei traieste in visul sau,bat ele toate la unison?! Desigur ca nu,dar condusi de aceste vise ajung sa calce peste orice si peste oricine doar pentru a obtine intaietate visului ce-l urmaresc….iar mai apoi in fata mortii visul sau nu-i pare decat un mare pacat pentru care incearca sa-si ceara iertare……

“Sunt un inger pentru ca am fost copil si sunt pe moarte pentru ca m-am nascut….”