Nopti nedormite, lacrimi ascunse, ganduri inmuiate in uitare si un fum greu…de viata.Apasa si strange in tine un amlgam de diamante care insa nu pot fi schimbate sau valorificate.Dupa un timp incepi sa te impaci cu sangerarea si in final iti dai seama ca nu exista pansament vietii !

Ingeri pierdut
……..
Fiecare dimineata, fiecare ploeapa desprinsa cu mult inaintea soarelui, fiecare palma de apa rece ca gheata, pe fata mototolita de somn, fiecare privire aruncata in sus gandind ca poate macar cerul sa fie fara de pata, fiecare cuvant nespus…atatea monologuri!Aceleasi toale asezate pe acelasi spatar de scaun, acelasi ghiozdan cu acelasi caiet, acelasi abonament pentru aceeasi linie.Acelasi dor de a pleca cu aceeasi singura placere in toata monotonia saraca.Aceeasi fereastra flancata de gratii si acoperita cu aceeasi perdea innegrita in tutun, se deschidea larg si aceeasi racoare intra pudica dar sigura , descretind suflete pierdute in vise.Aceeasi mare secata in care o picatura era un ocean.Eram treji inaintea tuturor si atat de calm si liniste era ! 20 de minute de domine in fiecare dimineata, nu era mult, dar era destul pentru o zi intreaga.La acelasi player luat cu imprumut, aceleasi boxe lucrate intr-o vara, acelasi disc si…aceeasi melodie.Fara analiza si ganduri corupte, fara cugetari si dorinte de intelesuri, fara relectari si pareri,fara intrebari… doar respiratii brute lasate in contextul lor, luate asa cum veneau.Anonime tuturor si  anonimi lor.Ieseam din culise gata de a adauga un nou scenariu pe aceeasi foaie goala pe care stiloul ramane mut.Aceeasi statie de tramvai cu  aceleasi 23 de statii si aceleasi ganduri intre ele.Aceeasi fereastra murdara , de tramvai, cu aceleasi povesti rupte, derulate poate prea repede insa atat de bine memorate in  ani la rand.
Zilele incepeau asa si nu conta nimic din continutul lor.Doar sa inceapa si sa inceapa asa.Eram gata de lupta, desi pentru toti ceilalti nici macar nu luptam.Eram gata sa acceptam orice si peste orice treceam.Nu castigam niciodata, insa niciodata nu am perdut .Zambeam in banalitatea altora si inchideam in pivnita sufletului atrocitatea realitatii.Fiecare seara prinsa era de fapt biletul la o sansa pentru urmatoarea dimineata.Era de bine caci doar noi doi jucam la loteria asta…

Dansam cu ingerii pierduti, prin amintiri, si seara intram pe poarta simtind acelasi aer curat de iarba proaspat taiata.Disparea din nou agitatia, lumea, zgomotul, praful, era din nou acelasi cardu de care dimineata fugeam iar seara ne multumeam…Aceeasi aroma odihnitoare….Rasulfam usurati pentru inca o zi ! De ce si cum?!? Nu conta, nu conta nici macar ce zi era…Priveam doar goliciunea unui peisaj si naturalul din el, si conta doar ca eram acolo, prezenti ,ca de fiecare data, indeajuns de tarziu cat sa nu dezechilibram rutina….

………….

Cuvinte alese rupte din dimineti de neuitat, fiecare le avem…unii le uita, altii…nici nu le cunosc…asa ca le fabrica.