Ma lupt cu mine cand nu am cu cine.Si ma mint! As putea gasi un adversar la fiecare miime de secunda, dar mi-e frica…Ma retrag si-mi dau in cap pentru fiecare esec, e mai sigur.Ma invat sa pierd treptat si… m-am obisnuit.Imi zic ca am facut o arta din asta, si privind in jur , cred ca sunt cel mai bun.Si iar ma mint! Pentru ca de fapt nu mai uit nicaieri…Sunt sub acoperire, sub propria mea acoperire.Si ma descurc al dracului de bine din moment ce trec pe langa mine si…nu ma recunosc!Imi clipesc din ochi ca totul e bine, sunt de nerecunoscut, si pasesc mai departe.E o incapere mult prea mica pentru 2, si ne tot intalnim mereu, si mereu ne prefacem ca nu ne cunoastem, ca suntem de nerecunoscut.Obosesti , te impiedici, cazi si…te astepti ca celalat sa vina sa te ajute.Si ar veni!Doar ca si el cade o data cu tine.Nu mai e nimeni, si atunci in mintea ta, mai dai drumul la inca unul ca tine, deghizat, de nerecunoscut…Tu ai esuat, ai predat stafeta mai departe……
Sa intelegi simtind, e foarte periculos.Sa simti intelegand e artificial si creeaza brese pe care nu le anticipezi.
Daca nu e despre viata, atunci nu e despre moarte.Daca nu e despre tine, atunci nu e despre nimeni.Daca nu e despre tot, atunci nu e nici despre minic.Daca nu e despre “daca”…atunci nu poate fi nici despre “sigur”.

Brutalisme ale unei inocente comune.Cu toti pledam impotriva a ceea ce nu ne place sa credem ca suntem.Aceeasi toti pledeaza pentru ceea ce cred ei ca sunt altii. Intotdeauna cu un pas in urma noastra si mereu cu un pas inaintea noastra.Un sah mat continuu, si continuu de ascuns : Mai e vreme pana trebuie sa te ridici de la masa!.

Out from under…