Libertatea….Ce e libertatea?! Bordura care margineste granita propriului orizont.Fiecare vede libertatea, atat cat poate sa vada , nutrind mereu dorinta de a intinde aceasta bordura cat mai mult cu putinta.Si se poate intinde mult !

Vad libertatea ca membrana care infasoara celula, captusindu-i granitele.Flexibila si elastica in functie de specificul fiecarei celule .Cat de elastica?! Foarte elastica, doar ca , cu cat se intinde mai tare , cu atat va lovi mai dureros.Dar, ce mai conteaza…

Suntem liberi ?!…

Suntem liberi sa clasificam, analizam, judecam, atribuim, indreptatim si chestionam tot ceea ce intra in contact cu noi, iar suspiciozitatea se defineste ca element natural si necesar oricarei personalitati.Suntem liberi sa facem tot de dorim, raspunzatori de actiunile noastre si pentru ca putem face tot ce vrem, ne-am deprins obiceiul de a genera, clasifica, categoriza si dezvolta , intr-un ritm progresiv, un sistem multilateral de drepturi.Practic toti avem libertatea de a genera drepturi datorita chiar insusi primului drept de sine statator , dreptul la libertate!
Libertatea la drepturi prin dreptul la libertate.Oricat de atragatoare ar parea aceasta afirmatie, ea este in fapt definitia anarhiei.Trecerea e lenta dar sigura! Asa am ajuns cu totii sa fim din ce in ce mai reci, incercand mereu sa mentinem cat mai extinsa “membrana” libertatii, exprimata prin dreptul de a o extinde dupa bunul plac.Asa am ajuns sa rezumam totul la “Vreau!” – ” Nu vreau!”.Asa am invatat sa ridicam scutul cat mai sus, doar avem un regat de aparat.Asa am ajuns sa consideram viata o scursura care se poate prelinge in jurul nostru dupa propria vointa.Asa…am ajuns sa ne credem cu totii regi, in propriul regat, definit dupa propriile reguli : “Nu mai rad pentru ca rad daca vreau !Nu daca sufletul mi-o cere.La fel ca mine, fiecare e liber sa faca ce vrea, deci sa ma lase in pace ! Plang de cate ori vreau, nimeni nu stie ce simt, asa ca sa ma lase in pace!Eu stiu oricum, asa ca daca vreau, te ascult, daca nu, nu!Fiecare este liber sa aleaga , deci aleg ce vreau ! Nu ma intereseaza absolut nimeni, dar vreau sa ma recunoasca cineva ! Am dreptul la tot ce e mai bun!!!”.Si gandul asta se repeta din regat in regat si de la rege la rege, fiecare punandu-si propria domnie inaintea celorlalte.As spune “Crud !”, dar cuvantul asta nu mai e demult abraziv….Asa ca spun “Sublim !” caci reversul acestei elasticitati va fi atat de “dulce”…

Si uite asa in contextul asta tot mai rece si de tot mai multa vita nobila, incep sa apara si moralistii, moralitatea si deontologia autosustinuta prin folozofii la fel de inexistente. .Regele vrea campanie si vrea sa-i fie auzita vocea si gandirea! Miroase a razboi….
Incepand cu primul colt de ziar si terminand cu ultimul bit al internetului , dai din regat in regat si din rege in rege.Fiecare subiect trebuie transformat sub propria critica, iar critica trebuie sa fie cat mai personalizata.Altfel fara elementul distinctiv unde ar mai fi diferenta dintre rege si….regi?! Eh…o mica scapare(nimeni nu pare sa o ia in seama).Mai mult, fiecare simte ca trebuie sa schimbe ceva si cand simte, simte ! Urla nevoia de schimbare si deci trebuie gasit ceva de schimbat !…si tot se schimba si iar se schimba si daca nu e bine, nu-i nimic, schimbam iar…schimbarile…Toti se simt nedreptatiti, firesc de altfel din moment ce intinderile regatelor incep sa se intrepatrunda.

Libertatea asta bufonica a exclus complet criteriul meritului.A inlocuit “merit” cu “dreptul meu” oriunde era scris si a aruncat cu distinctii regale peste tot.

Suntem deci liberi?! Desigur ca nu, doar prezenta constrangerii da viata libertatii.Fara constrangere nu exista nici libertate, doar anarhie !

Cea mai buna definitie a libertatii , data de Jean Paul Sartre : “Sa fii liber nu inseamna sa faci ce vrei ci sa stii ca poti sa vrei !”
Libertatea fara suflet si ratiune, fara bunatate si cugetare, este doar haos !

Meritam din ce in ce mai putin sa fim liberi , iar libertatea incepe incet incet sa dispara.Si asta se vede si se simte cu fiecare zi.Ne inunda tristetea si ne omoara gandul, si folosim toate resursele doar pentru a ne intreba “De ce?!” Căutând motivatii propriei deznadejdi, refuzul la vină este implacabil iar acceptiunea nu reprezinta o varianta !

Furunculul asta suprasaturat de lupta, atâtor regate , pentru acaparare, o sa se sparga intr-un final si atunci de pe marginea urgiei poate o sa ne mai limpezim cumpatul.