Bataia e rupta din rai… |
|
Adaugat de Ionut Sandu la 16 March 2010
|
Bataia-i rupta din rai se spune si cred pe bune, caci altfel de ce ar fi zilele cu cruce rosie mai importante decat cele cu cruci negre?!
Cu cat mai mare multimea cu atat mai de anvergura bataia, deci cu atat mai rosie crucea si nu in ultimul rand cu atat mai importanta ziua in calendar.Fiecare batalie e insemnata in catastifele istoriei.Biografii, scenarii, marturii, picturi, poeme, etc., si cu cat mai mare batalia cu atat mai mare insemnarea.E foarte bine, lumea tre’ sa stie cand , unde, de ce si cum s-au masacrat.Prinde bine , vezi unde altii au gresit, imbunatatesti si evident aplici. W3WPE5QYS6J3
Toate pana la zilele de pace.Cand istoria ajunge aici, scrie :”si au urmat 10 ani de imbelsugare sub domnia lui Stefan”.Hmm…prietene esti de Guiness Book, zau de nu.Tocmai ai rezumat in 3 cuvinte ,10 ani.La fel si biblia cand ajunge sa vorbeasca de paradis si eternitate si incredibilul imposibil din gradina Eden-ului, sacrifica doar cateva pagini (aici e vorba despre eternitate si deci erau musai ceva mai mult de 3 cuvinte).Dar din sutele de pagini , doar cateva atribuite neasemuitului paradis?! …In schimb cand ajungi la “Apocalipsa” , ia-ti un scaun, un pachet de tigari, un liber de la munca si dai si citeste. Si ia aminte ca aista din urma nici n-a fost, cica, inca si deja sunt sute de ecranizari la activ, sute de texte, de scenarii, de teorii.Bag de seama ca aci se lasa cu multe mortaciuni, sa vezi cruce-n calendar!
Pacea e plictisitoare, monotona, lipsita de dinamica.Vezi drept urmare cati isi mai doresc sa ajunga in rai…Lupta?! Lupta in schimb e antrenanta , are un premiu la final pe care-l gusti de-ndata ce ai castigat.E distrugatoare si ispititoare deopotriva.E dinamica! In fapt e…animalica! Se bazeaza pe simplitatea conceptului !
Te nasti si din clipa cand viezuresti lumina se aude gongul inceputului de partida.Daca la inceput esti temator, de indata ce dibuiesti regulile jocului incepi sa capeti fler.”E bine, zici, Sunt facut pentru asta!” .Si te plesnesti cu replica asta magulitoare dupa fiecare victorie si la fiecare inceput de meci.
Desi rare, cu doar vreo 90% sanse, situatiile in care pierzi sunt…devastatoare !Te framanti, te perpelesti, te dai cu capu’ de toti pereti si zici:”Nu mai pot!Nu mai rezist! De ce doamne?!!!” Wow, stai asa c-am luat-o cam repede.Ce?!? Luand-o pe o logica simplista si evident denaturata( de mine), in momentul cand pierzi treci pe tusa.Adica iesi din joc(eventual astepti o a doua sansa , daca mai vine).Nu mai exista stres, nu mai exista tensiune, teama, pregatire.Ar trebuie sa te simti bine si chiar sa fii al dracului de calm si poate chiar sa simti niste senzatii pufoase, calde, relaxante(evident noi pana acum).Realitatea insa ne arata ca nu e deloc asa.Ba din contra e chiar opusul.Daca bataia luata nu te-a doborat, cu siguranta depresia in urma vestii ca ai iesit din joc, te va dobora.De ce?!
As zice :”E clar, ne nastem luptatori si doar asta stim, avem spiritul de luptator in sange!”.Dar retrag repede pentru ca in orice context te-ai afla 9 din 10 se plang(deci necaracteristic unui luptator) , daca nu chiar tu te afli printre aia 9, in 9 din 10 situatii.Nu-i bai, nu lua in seama , de obicei statisticile au darul de a dramatiza.Deci nu acesta era raspunsul.
Dupa inca 2 randuri de nicotina asezate uniform pe dinti, nadajduiesc a crede ca raspunsul se afla in aceeasi sintagma “Bataia e rupta din rai!”.Din pasiune pentru bataie sau bupta, daca nu reusesti sa invingi , urmatorul lucru pe care ti-l doresti este evident, sa iei bataie.De ce?! Faptul ca iei bataie, iti confirma prezenta in lupta.Fiecare pumn pe care il iei iti spune ca nu ai parasit jocul, ca ai onoare, ca esti un luptator adevarat, ca inca esti parte (activa sau mai putin activa) a competitiei.Si asta e mai bine decat sa fii pus pe tusa. Vezi tu , “Bataia e rupta din rai ” atat pentru cel care o da dar si pentru cel care o primeste, ca cica “unde dai creste”.
Iar in zilele noastre multi….adica mii, zeci de mii, sunt scosi din joc.Si te intrebi de ce atat de multe depresii pe gura de aer respirat?! ….Pentru ca dinamica dispare.Totul se aplatizeaza.Stii ca esti viu, dar nu mai dai semne.In afara jocului, nu mai poti nici pierde , nici castiga. Ramai captiv intr-o barca fara vasle, ce urmeaza cursul apei spre aceeasi eterna cascada.Si tu?! Tu nu mai poti face nimic, nici un centimetru nu-i mai poti schimba directia.Ramai captiv in acei “10 ani de imbelsugare”.Nimeni nu va mai scrie nimic despre tine, intri in uitare !Esti acaparat de anonimat si disparut in neant…
Hei nu te posomora ! N-a murit nimeni din asta, adica nu multi(scuze
).Omul e inventiv si descurcaret ! Devreme ce jocul incepea sa scuipe toti mai multi descalificati se cerea o solutie.Si ea a venit! Asa a creat omul pseudo-”orice”.A creat o pseudo-dinamica, o pseudo-lupta, un pseudo-premiu, rahat ce mai, a creat o pseudo-viata si i-a spus …”Virtualitate!” de la latinescul “Vartos” – adica “ce pana mea, ma dati afara pe usa?, intru pe geam!”
Si iata cum inca o data jocul reincepea, timid dar promitator.A fost goana dupa PC, a urmat goana dupa net, goana dupa online, goana dupa blog/site/prezenta in online si cat ai zice taca-paca arena era deja faurita, luptatori incepeau deja sa se inscrie si…batalia era gata sa inceapa ! Toate bune si frumoase , numai ca era de fapt o pseudo-batalie, era virtuala.Oricate victorii ai fi obtinut in acea arena nu putea inlatura descalificarea ta din realitate. Si pentru ca astfel realitatea nu ramasese decat o sursa de durere, treptat omul a inceput sa stea din ce in ce mai mult conectat in virtual.Aici nu puteai fi descalificat, ba chiar cu ceva tupeu iti putea crea singur o medalie pentru invinsi si …ti-o atribuiai singur(asta e “maxim” frate).
In scurt timp realitatea nu mai facea 2 bani ba chiar pana si cei care erau castigatori aici si-au zis:”Ba i-am batut aici, ii bat si acolo si fara sa risc sa ma dea careva afara!”
Evident caci concretul realitatii nu ne-a lasat sa intram cu totul in virtualitate, sunt oarece nevoi fiziologice inca imposibil de satisfacut intr-un spatiu abstract.Desi n-ar suna rau: “Ma duc sa trag o pisare abstracta!” sau “Prietene fa-mi si mie 2 “senvisuri” , unu’ de 2 mega cu 2 jpeg-uri si-un gif si unu de 8 mega cu un raw si niste vectori, si trimite-mi-le prin mail”
Bataia e rupta din rai, fara doar si poate.Daca ar aparea fat-frumos cu palosu’ gros si ar snopi in bataie intreg aliotmanul virtual, lumea s-ar intoarce inapoi in realitate.Invinetiti da’ cu capu’ pe umeri si desigur fara vreo capacitate de comunicare.E cam greu sa iti creezi un grup real daca n-ai “admin rights”, sau sa schimbi 2 vorbe daca “request”-ul da “fatal error”, dar macar nu intri in colaps psihic daca iti moare netu si nici nu faci vreun featuring cu cutitul sau toporul.






Bai genial articol, foarte tare, felicitari.Si trist dar mare adevar ai spus!
Multam
Daca in rai e pace, cum e bataia rupta din rai?!?!?!
Pentru a defini pacea, ai nevoie de razboi
ba da’ti zboara mintea, nu gluma
Foarte interesant articolul, mi-a dat un subiet de discutie aci la munca
am ras pana era sa ma scap in nadragi.A dreacu minte ai
ai?!