Din odaia gandurilor… |
|
Adaugat de Ionut Sandu la 30 May 2010
|
E dimineata, poate prea dimineata si cateodata ai senzatia ca…e totusi atat de tarziu.Timpul fuge, aluneca si se pierde printre niste amarate de perle, ticalos de minunate,…amintirile !De ce aici, de ce acum, de ce a fost sau nu, de ce te intrebi…si mai pe urma, intr-un haos crud, gasesti o ordine ce altadata iti dadea fiori.De printre rame ruginite de-al prafului timp, iti soptesti ca…inca esti…copil, tanar, parinte si om!Nu-i nici mai mult nici mai putin decat o viata de om ! si inca se croseteaza la ea…
Pentru greutatile de dinaintea fiecarei seri, 5 minute dintr-o dimineata de duminica….de dinaintea soarelui.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
“Dintre cele mai nobile fiinte, omul este singurul care poate trece , prin purgatoriu, din rai in iad si din iad in rai…intr-o singura viata.”
Trece, trece, numai el stie cum… Si mai mereu e ajutat sa nu stea prea mult in rai, probabil, ca nu cumva sa i se urce la cap si sa nu mai vrea sa plece.
PS. Merci frumos.
Dar probabil că privind în urma , găseşti acel ceva care să te împlinească, acel ceva care se regaseţte in fiecare fir de par cărunt.