Cramponat intre fesele pseudointeligentei proprii, intr-un moment de evadare subliminala, ma aud din nou, din departare :
“-Cand nu poate fi mai rau ?!
-Pai… cand nu poate fi mai rau!
-…hmm… atunci, cand nu poate fi mai rau, poate fi doar mai bine, nu ?!
– ?!@?…cand nu poate fi mai rau, e de bine ?!
– …mai rau nu se poate ! ”




