Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Se intampla nu o data sa ma trezesc dimineata si sa scartai ca ultimul harb.Deschid televizorul si…inevitabil ceva s-a intamplat.Daca nu , inseamna ca m-am trezit prea devreme.
Zic :”Mai e vreme, poate ca azi nici macar soarele n-a rasarit, poate nici macar nu e azi…poate …nici nu m-am trezit!”….Si nu mult dureaza pana aparenta asta liniste e distrusa de vreo tragedie sangeroasa, de vreun atentat, de vreo lege…de ura si durere, de dorinte nemasurate si cadavre gata de a fi calcate.Si uite asa aproape sufocat, caut ceva sa ma destinda, daca scrisul isi face treaba mereu, mai sunt si alte forme de relaxare, mai putin imbarligate decat cuvintele mele.Rasfoind in neant mai intalnesc si oaze de inspiratie in preajma carora , infantil , gandul incepe sa vibreze si usor capata forma , culoare si volum. Si atunci gasesc acel ceva “ticalos de minunat” - acel cumul de dorinte, ganduri, trairi, senzatii, intentii, reactii, sentimente, toate puse fata in fata cu opusul semnului lor si conturate in abstracte ce definesc o poveste cap-coada intr-o singura clipire.
Raman uimit intr-o betie a mintii si ma intreb :
Oare unde incape atat de multa ura?!Nu ne-am saturat sa fim regi?Cat de mult te poate prinde o “domine-oarba” peste nimic, condus doar de propriile sangerari si de nevoia acestora de a fi razbunate?!…
(more…)
Ultimile comentate