Cuvinte alese

Ții un munte de lacrimi dar te bați in piept ca și cum ar fi de piatră.Rămâi surprins cand vezi că, în timp , până și piatra cedează…
Te ascunzi sa nu deranjezi și treptat devi fugar.Te dai singur în căutare dar e deja prea târziu…tu nu mai esti !…Te mai întâlnești arareori prin amintiri și te întrebi fugitiv :”Cum mai e ?!”, n-aștepți răspuns și pleci… (more…)

Toate ca toate , cate sunt atatea trec si cate mai sunt…’or sa treaca si ele si …oricat de multe ar trece nu raman decat urme.Arunc un ochi peste umar si unu peste ceas si-s prea multe urme in prea putin timp.Da’ e de bine, oricum trebuiau sa apara, ce mai conteaza acum sau peste vreo 30 de ani.Tigara arde incet , mai incet ca altadata…si oricat as vrea sa zic :”Azi nu !” , oriunde intorc capul urmele astea se tin scai de mine. (more…)

E dimineata, poate prea dimineata si cateodata ai senzatia ca…e totusi atat de tarziu.Timpul fuge, aluneca si se pierde printre niste amarate de perle, ticalos de minunate,…amintirile !De ce aici, de ce acum, de ce a fost sau nu, de ce te intrebi… (more…)

Angela Bacon-Kidwell este un maestru fotograf care  expune cu fiecare cadru cate o dilema, un “laitmotiv” , atribuindu-i privitorului optiunea de a isi imagina intreaga poveste.Astfel creatiile capata un caracter personal puternic, fiecare conturandu-si propriile vise si toate inglobate intr-unul singur, al autoarei.Fara doar si poate creatiile ei definesc acel ceva, definit de mine ca,  “ticalos de minunat” ! As putea sa ma pierd cu orele printre aceste cadre, fara sa simt vreun regret al ratacirii.
Asadar fara alte bazaconii, cateva imagini extraordinare ale artistei.

(more…)

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Se intampla nu o data sa ma trezesc dimineata si sa scartai ca ultimul harb.Deschid televizorul si…inevitabil ceva s-a intamplat.Daca nu , inseamna ca m-am trezit prea devreme.
Zic :”Mai e vreme, poate ca azi nici macar soarele n-a rasarit, poate nici macar nu e azi…poate …nici nu m-am trezit!”….Si nu mult dureaza pana aparenta asta liniste e distrusa de vreo tragedie sangeroasa, de vreun atentat, de vreo lege…de ura si durere, de dorinte nemasurate si cadavre gata de a fi calcate.Si uite asa aproape sufocat, caut ceva sa ma destinda, daca scrisul isi face treaba mereu, mai sunt si alte forme de relaxare, mai putin imbarligate decat cuvintele mele.Rasfoind in neant mai intalnesc si oaze de inspiratie in preajma carora , infantil , gandul incepe sa vibreze si usor capata forma , culoare si volum. Si atunci gasesc acel ceva “ticalos de minunat” -  acel cumul de dorinte, ganduri, trairi, senzatii, intentii, reactii, sentimente, toate puse  fata in fata cu opusul semnului lor si conturate in abstracte ce definesc o poveste cap-coada intr-o singura clipire.
Raman uimit intr-o betie a mintii si ma intreb :

Oare unde incape atat de multa ura?!Nu ne-am saturat sa fim regi?Cat de mult te poate prinde o “domine-oarba” peste nimic,  condus doar de propriile sangerari si de nevoia acestora de a fi razbunate?!…

(more…)

Ma lupt cu mine cand nu am cu cine.Si ma mint! As putea gasi un adversar la fiecare miime de secunda, dar mi-e frica…Ma retrag si-mi dau in cap pentru fiecare esec, e mai sigur.Ma invat sa pierd treptat si… (more…)

Nopti nedormite, lacrimi ascunse, ganduri inmuiate in uitare si un fum greu…de viata.Apasa si strange in tine un amlgam de diamante care insa nu pot fi schimbate sau valorificate.Dupa un timp incepi sa te impaci cu sangerarea si in final iti dai seama ca nu exista pansament vietii ! (more…)

“De multe ori te prind zorii, de multe ori gonesti printre realitati imaginare si de multe ori…tot in ele te trezesti.De multe ori soarele apune  şi ciudat, nu răsare de tot atâtea ori…De multe ori,  prin roua zilelor de mai,  nu mai găseşti gustul dulce al dimineţii, doar un gust amar lăsat de norii grei de tutun…Cu faţa spre tine,  ştii că oricât de mult ai cârpi scutul ce te îmbracă…pentru toate exista…aproape un sfârşit.De multe ori ai simtit aproape,  ganduri ce le vroiai departe…departe.Şi nu o dată, ţi-ai rătăcit privirea în gol cerşind măcar un semn…Ai încrustat  treptat, în chipu-ţi de odinioară, falsuri originale şi nici azi… încă nu le-ai plătit.Nu mai ai timp de amintiri când viitorul e in trecut si ascunzi brutal, cu barba temurând, un fir de lacrimă, naiv poposit in colţul unei imagini vechi…de cum era.Ai lăsat uitării tot ce ai ştiut şi…privind înainte ai simţit regretul unei lupte pierdute înainte de a începe.De multe ori ai luat, in gând,  totul de la zero si de tot atâtea ori te-ai izbit de un destin contrafăcut…aproape.De multe ori,  retras in culisele vieţii si stergandu-ţi agale masca ,ai  oftat nerecunoscându-te…aproape.De câte ori nu ai confundat visul cu credinta, iar apoi dezamăgit…coşmarul cu căinţa şi într-un final, sătul de atâtea pleoape neatinse, de atât amar de vină…te-ai sinucis…în propriul gand.
Ţi-ai cumpărat o nouă mască, ţi-ai creat o nouă identitate şi ţi-ai reclădit o nouă poveste…nu pentru tine, ci pentru ei!…
Ai uitat însă că te poţi omorâ de o mie de ori, murind doar o singură dată…”

Cuvinte dintr-un gând , întrebandu-mă de ce ne este tot mai greu să ieşim afară,  fără recuzita din dotare…De ce ne e tot mai greu să să spunem “Bună!”, fără a mima intenţia….
Nu e un gand trist, e doar o dimineata racoroasa …

“Naturaletea actiunilor emana, ca efect al acesteia, un firesc, la randul sau, naturall.Degajarea de orice constrangere, constienta, care ar fi putut genera actiunea, nu doar ca ii oferta un curs natural, dar creeaza o stare de apartenenta intre initiatorul actiunii si subiectul pe care actiunea il vizeaza, apartenenta impartasita multilateral. Lipsa acestei naturaleti genereaza doar conflict, caci o actiune realizata sub o constrangere constienta capata forma de “sacrificiu” si transmite mai departe prezenta elementului constrangator.Astfel ca subiectul va simti in locul naturaletii, aceeasi constrangere in urma careia initiatorul actiunii s-a “sacrificat”.Iar initiatorul actiunii la randul sau asteapta recunostinta sacrificiului sau.Astfel conflictul capata caracter absolut cand se ajunge la :”Subiectul nu a cerut, iar initiatorul nu a vrut.” ‘

Rupt din cer si aruncat in neant, pripasit intr-un timp si alungat intr-un altul, cad usor peste mine , pierdut in cadrele unui film inca nedevelopat.Simbolic creionat din petale de frunze, scutur copacii grei de amintiri si prin goliciunea lor sa pot zari o raza de lumina…caut. (more…)